Pensula artistului din galeria prezentată vizitatorilor a surprins momentul unei scene dinamice: un pacient grav bolnav, legat de un cal, este operat de medici devotați care tocmai treceau pe acolo, călare pe cai, probabil la un trap ușor, într-o companie veselă, admirând natura care se desfășura minunat înaintea ochilor lor în acea epocă. Se părea că nu se grăbeau nicăieri. Dar ce s-a întâmplat? Cineva le-a spus că un om este bolnav și că este nevoie de o operație de urgență. Bolnavul s-a dovedit a fi chiar călărețul. Calul de care fusese legat aparținea pacientului și era năzdrăvan. Medicii nu au avut altă soluție decât să alerge împreună cu calul pacientului, în același ritm, galopând. Și tocmai atunci, trecând pe acolo tot călare, era și artistul nostru.
Mulți, împărtășind punctul de vedere general asupra celor întâmplate, și-ar fi ocupat locul de partea compasiunii și a milei. Dar haideți să ne gândim la însuși artistul. Cât curaj și câtă dăruire sunt necesare pentru a nu trece nepăsător, pentru a nu fi distras de propriile treburi cotidiene, ci să însoțești scena — călare, cu șevaletul și pensula… Câtă stăpânire de sine trebuie să ai pentru a lua de pe paletă culorile potrivite și a așterne o nouă tușă, pătruns de sentimente față de întreaga situație…
Din fericire, astfel de scene aparțin trecutului îndepărtat. Astăzi există aparate fotografice, cu obiective stabilizate, care redau cu exactitate ceea ce se întâmplă. Dar… acea dinamică, acea senzație a momentului pe care știe să o transmită un adevărat artist, din păcate, nu va mai fi…