Văruirea mormintelor — una dintre cele mai vechi meserii. La vremea sa, îi ajuta pe oameni să nu dea din greșeală peste ceea ce era considerat necurat. Tencuirea frumoasă a unui zid care se prăbușea din cauza fundației slabe — o specialitate la fel de veche. Astfel, ceea ce era șubred era dat uitării și se trăia deja după noul legământ — tencuit cu opiniile unei filozofii de afiș. Filozofia tencuielii este chiar mai veche decât împărțirea între ceea ce este vechi și nou. Tehnologii populiști ai conducerii adunărilor insistau că acolo unde sunt mai multe floricele și unde cuvintele „bunătate” sau „zahăr” sunt rostite mai des, acolo va fi mai mult bine și totul va fi mai dulce. Și în fiecare astfel de adunare dulce-florală existau observatori. Sarcinile lor erau întotdeauna modeste: doar să-și ofere capetele lor modeste pentru a fi presărate cu petale de trandafir. În astfel de medii sunt întotdeauna multe flori și mult parfum.
Electricienii însă — sunt un popor prea direct și morocănos. Înainte de a elimina cauzele unui viitor incendiu, ei obișnuiesc să spună multe lucruri critice, conform metodologiei lor „Analiză critică”. Fără nicio reținere, ei numesc firele de aluminiu supraîncălzite drept „necesar de înlocuit”. Despre prizele cu contacte slăbite pot spune abrupt: „Aici contactele sunt desfăcute.” Iar despre tablourile electrice fabricate în 1953 pot afirma cu îndrăzneală: „Necesită reconstrucție” sau, și mai grav: „…înlocuire completă.”
Cum să învingem un astfel de mod de gândire negativă? Nu există nimic mai eficient decât să ne adunăm într-un alt grup, unde se mănâncă din aceeași farfurie și să începem să influențăm cu propriile noastre fluide. Cedând unui astfel de impact, pot concluziona temporar că observatorul — funcționează. Dar apoi pot fi corectat la examene, mă voi pregăti mai bine și voi reține: nu, observatorul nu funcționează, dar poate începe să funcționeze oricând.
De aceea, observatorul al lucrărilor trebuie să ocupe un loc de onoare în Galeria de picturi a Arkașkăi.